1038 poze   26398 vizite
Albume

membru din 29 noiembrie 2010

Soimul de iarna

Ordin: Falconiformes
Familie: Falconidae
Gen si specie: Falco columbarius
Şoimul de iarnă este cea mai mică pasăre răpitoare de zi din Europa. Este un vânător îndrăzneţ şi îndemânatic, ce prinde păsări mai mici zburând rapid, la mică înălţime.
Şoimul de iarnă induce frecvent în eroare păsările ochite: le imită zborul, iar astfel se apropie neobservat de acestea.
După aceasta accelerează brusc şi prinde pasărea surprinsă aproape de sol.
Habitat
Şoimul de iarnă poate fi frecvent observat zburând rapid şi la mică înălţime deasupra solului. în regiunile nordice preferă suprafeţele deschise, unde poate studia împrejurimile dintr-un loc de observaţie, de la mică înălţime, în America de Nord poate fi întâlnit în Munţii Stâncoşi, unde scrutează împrejurimile de pe promontoriile stâncilor.
în perioada de clocit poate fi observat pe suprafeţele plane golaşe şi în cele mlăştinoase, precum şi în pădurile nordice de mesteacăn. Iarna păsările migrează spre sud. în acest zbor grupurile sunt alcătuite din două-trei păsări. Până în primăvară şoimul de iarnă trăieşte pe suprafeţele cultivate plane şi în văile deschise, iar în plus stă frecvent în mlaştinile din apropierea coastei şi în zona de flux-reflux, precum şi pe dunele de nisip.
Mod de hrănire şi vânatoare
Aproximativ 90 la sută din hrana şoimilor de iarnă este reprezentată de păsări mici. Aceştia vânează multe specii de păsări cântătoare, precum şi acvatice, ca de exemplu fugaciul de ţărm, becaţina comună şi fluierarul cu picioare roşii. Prind şi auşei cu cap galben mici, dar şi ciocănitori verzi, ce având lungimea de 32 de centimetri, au dimensiuni aproximativ egale cu a femelei de şoim de iarnă. Păsările consumă uneori şi chiteam, şoareci de câmp, le-mingi, lilieci, libelule, gândaci şi fluturi. Şoimul de iarnă vânează de regulă singur, iar uneori cu perechea: păsările stau la mică înălţime într-un loc de observaţie, iar dacă observă o posibilă pradă, o urmăresc. Dacă nu reuşesc să o prindă din prima o urmăresc la mică înălţime, apoi zboară deasupra acesteia, iar în final o prind. Deşi este o pasăre „insistentă”, şoimul de iarnă are rar succes la vânătoare.
Reproducere
La începutul lunii aprilie, când şoimii de iarnă sosesc la locurile de clocit, masculii prezintă un zbor nupţial. Aceştia zboară dând încet din aripi, pentru a atrage femele. Dacă o femelă intră pe teritoriul unui mascul, păsările zboară alăturate, iar apoi se aruncă în gol şi se urmăresc. Relaţia de cuplu durează un sezon de clocit.
Perechea îşi caută un loc corespunzător de clocit pe sol sau într-un arbore, iar uneori pe promontoriul unei stânci aflate la marginea unui spaţiu deschis. Cuibul este reprezentat de o adâncitură simplă. Perechile ocupă frecvent cuibul altor păsări, ca de exemplu al ciorilor. Femela îşi depune cele patru-cinci ouă la intervale de câte două zile, iar acestea sunt clocite de ambii părinţi timp de o lună. Femela cloceşte aproximativ două treimi din timp, iar în acest timp este hrănită de mascul.
Iniţial puii sunt protejaţi de femelă, timp în care masculul vânează. Masculul aduce hrană la cuib zilnic, de trei-şase ori. Prada este reprezentată frecvent de puii păsărilor acvatice sau ai altor păsări, ca de exemplu ai fâsei de luncă.
După 18 zile, când puii au penajul complet dezvoltat, femela porneşte şi ea la vânătoare. După o lună puii pot deja să părăsească cuibul pentru a prelua hrana de la părinţii lor, însă rămân în apropierea acestuia timp de încă o lună, iar apoi devin independenţi.
Ştiaţi că…
• Dacă ne apropiem de cuibul şoimului de iarnă când puii sunt foarte mici, pasărea atacă imediat.
• Perechile vânează frecvent împreună în mod jucăuş. A fost observată o pereche ce a urmărit o cioară timp de douăzeci de minute.
• Efectivele au scăzut mai ales datorită insecticidelor folosite în Europa în anii ‘50-60 alsecolului trecut.
• In unele regiuni hrana acestei păsări este reprezentată în proporţie de 90% de fâse de luncă.
Observaţii pe teren
In ţara noastră şoimul de iarnă este un vizitator de iarnă frecvent. Păsările pot fi recunoscute mai ales după zbor: înaintează prin lovituri rapide din aripi, cu amplitudine mică şi planează rar. Datorită raporturilor corporale, şoimul de iarnă ce zboară la înălţime poate fi confundat cu şoimul călător, deoarece în această situaţie nu se evidenţiază bine dimensiunile.
în Europa Centrală şi de Vest şoimul de iarnă este o pasăre de tranzit, iar pe coastele mărilor este vizitator de iarnă. Apare rar pe suprafeţele din interior, însă în iernile mai blânde poate fi observat pe pajiştile de şes şi în apropierea stufărişurilor.
Caracteristici mai importante
Dimensiuni corporale
Lungimea: 25-30 cm
Anvergura aripilor: 55-65 cm
Greutatea corporală: masculul 160-180 g, femela 190-220 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: masculul la 2 ani, femela la 1 an
Perioada clocitului: mai-iunie
Numărul ouălor depuse: 2-7, de regulă 4-5
Numărul clocirilor pe an: 1
Durata clocitului: 28-32 de zile
Vârsta părăsirii cuibului: o lună
Mod de viaţă
Comportament: de regulă singuratic
Sunete emise: un „chi-chi-chi” înalt
Hrana: păsări şi mamifere mici, insecte
Durata vieţii: cea mai înaintată vârstă cunoscută a fost 11 ani
Specii înrudite
Genul Falco cuprinde 37 de specii, printre care şi şoimul rândunelelor (F. subbuteo).
Aria de răspândire
Şoimul de iarnă cloceşte din Islanda, Scoţia şi nordul Europei, până în estul Siberiei, precum şi în Alaska, Canada şi Newfoundland. Păsările iernează în Europa Centrală şi de Est, nordul Africii, Orientul Apropiat, China, vestul şi sudul Statelor Unite ale Americii, America Centrală şi în nordul Americii de Sud.
Protecţia speciei
în secolul trecut efectivele din Europa au scăzut.
Caracteristicile specifice ale şoimului de iarnă
Penajul: masculul are spatele cenuşiu-albăstrui, iar gatul roşu-ruginiu. Abdomenul de culoare ruginie este împodobit de pete alungite, închise la culoare.
Ochii: sunt mari şi asigură un văz excelent.
Zborul (în imagine apare o femelă): are aripile late la bază şi cu vârful ascuţit, iar pasărea loveşte rapid cu acestea, cu amplitudine mică. Spre deosebire de celelalte păsări răpitoare de zi, şoimul de iarnă planează rar şi pe distanţe scurte. în timpul vânătorii zboară la un metru înălţime deasupra solului.
Ouăle: sunt brun-deschise şi prezintă pete roşii-ruginii pale sau inchise.
falco cherrug soimul randunelelor aproape
falco cherrug soimul randunelelor aproape

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.